Radu Nedescu

9/24/25

Cum mă raportez la autismul meu?

Eu nu am autism, ci sunt Autist

Autismul nu este ceva pe care îl ai sau îl obții, ci este un mod intrinsec diferit de a simți și gândi, adică, de a fi. Din acest motiv, nu poate exista o margine între propria ființă și propriul autism. Folosesc termenul autist pentru a mă referi la cei diagnosticați sau diagnosticabili cu neurodivergența la care se referă DSM-V prin termenul patologizant “Tulburare de Spectru Autist” (T.S.A.). DSM-V descrie trăsăturile neurodivergenței autiste într-un mod patologizant, însă suficient de precis pentru a se referi la neurodivergența vizată.

Trăsături intrinseci vs trăsături adesea întâlnite la autiști.

Dat modurile multe de manifestare ale autismului, se face ușor confuzie între trăsăturile necesare diagnosticării legitime și trăsăturile non-necesare acesteia, însă adesea co-prezente. Trăsătura non-necesară și adesea co-prezentă care este cel mai des considerată necesară este cea a întârzierii în dezvoltare.

Non-necesitatea întârzierii în dezvoltare pentru obținerea diagnosticului este certă date atât precizările din DSM-V cât și propria experiență ca autist care a avut, însă nu mai are, întârzieri în dezvoltare. Prin lipsa întârzierilor în dezvoltare am în vedere existența propriei autonomii la nivel cognitiv, afectiv și practic.

Conform propriilor trăiri, trăsăturile definitorii ale propriului autism sunt un stil cognitiv caracterizat prin procesarea detaliilor înaintea formării unei imagini de ansamblu, un focus intens și persistent pe detalii și o favorizare puternică a rutinei și absența fluenței în descifrarea interacțiunilor sociale.

Avantajele și dezavantajele propriului autism în contextul social prezent.

Există momente în care aceste trăsături mă încurcă:

Procesarea detaliilor înaintea formării unei imagini de ansamblu mă poate face să fiu inițial mai lent, însă, îndată ce am obținut detaliile necesare formării imagini de asamblu,
când adun toate detaliile necesare,
Focusarea aproape exclusivă pe nivelul verbal al unei discuții și procesarea detaliilor înaintea formării unei imagini de ansamblu mă încurcă într-o interacțiune socială cu multe subînțelesuri.
Favorizarea rutinei îmi inhibă flexibilitatea la schimbare.

Există momente în care aceste trăsături mă ajută:

Procesarea detaliilor înaintea formării unei imagini de ansamblu
Focusarea intensă și persistentă pe un anumit ceva mă ajută atunci când trebuie să îmi petrec mult timp pe o activitate.
Favorizarea rutinei îmi permite să perseverez în ceva până când îl fac chiar bine.
Focusarea aproape exclusivă pe nivelul verbal al unei discuții o consider un avantaj, nu doar un dezavantaj, întrucât acest tip de focus sporește obiectivitate analizei.

Cum mă raportez la trăsăturile intrinseci ale propriului autism?

Văd trăsăturile intrinseci ale propriului autismul ca fiind doar expresia unui mod diferit de a gândi, acționa și simți, fără să le atribui o valoare normativă intrinsecă, iar clasificarea rezultatelor caracteristice lor în avantaje și dezavantaje are în vedere doar impactul lor dat circumstanțele actuale.

Concuzie

Dat cele de mai sus, cuvântul autism exprimă o latură a vieții mele, nu singura, care are atât avantaje cât și dezavantaje în spațiul intersubiectiv preponderent neurotipic. Propriul răspuns la întrebarea “Cum este pentru tine, Radu, să fii autist?” este următorul: “Este interesant, mă simt uneori confuz într-o societate adesea croită pentru neurotipici, însă este ceea ce este și mă bucur de pasiunea, precizia și focus-ul potențat de propriul autism.”

Bibliografie

American psychiatric association, ed. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders: DSM-5. 5th ed. Washington: American psychiatric association, 2013.